ZIUA EIFFEL: Turnul de 121 de ani din Orasul Luminilor

Foto (10)

Gandit si popularizat ca Turnul de 300 de metri, monumentul de fier a fost proiectat pentru a fi marea atractie a Expozitiei Universale de la Paris, din 1889. La inceput, parerile despre acest mastodont – azi unul dintre cele mai spectaculoase, admirate si celebre constructii ale lumii – au fost mai mult rele decat bune.

O aventura a tehnicii si arhitecturii

O prezentare a Turnului Eiffel cuprinde, inevitabil, multe cifre, dar ele nu trebuie vazute doar ca o insiruire seaca de numere. Cifrele il zugravesc, dar nu ca niste recorduri gaunoase, cum sunt atatea in lumea noastra obsedata de recorduri. Pe aceste cifre se sprijina trasaturile care fac din Turnul Eiffel un monument unic: grandoarea, ingeniozitatea, indrazneala conceptiei, entuziasmul cu care a fost construit si impresia puternica pe care o face oricui. Iar dincolo de aceste cifre, povestea sa e o adevarata epopee.

Turnul a ajuns sa domine capitala Frantei in urma unui concurs, un mare concurs de arhitectura lansat cu prilejul Expozitiei Universale din 1889, care marca stralucitor centenarul Revolutiei Franceze. Concursul avea in vedere ridicarea, pe locul numit Champ de Mars, a unui turn din fier, cu baza patrata, avand latura de 125 de metri si inaltimea de 300 de metri. Au fost inscrise nu mai putin de 107 proiecte. Dintre toate, a fost ales acela prezentat de Gustave Eiffel (antreprenor, foto), Maurice Koechlin, Emile Nouguier (ingineri) si Stephen Sauvestre (arhitect). Era proiectul turnului de metal care se inalta si azi in Paris si a carui silueta, familiara tuturor europenilor, a devenit simbolul Parisului si al Frantei.

Inginerul Alexandre Gustave Eiffel (1832-1923) - pe langa faimosul Turn, a mai proiectat un la fel de celebru monument, realizand armatura Statuii Libertatii din New York, un dar din partea Frantei pentru Statele Unite

Saparea fundatilor a inceput la data de 26 ianuarie 1887. Timp de cinci luni, zeci de oameni au sapat numai si numai cu lopata, evacuand pamantul scos cu ajutorul unor vegonete trase de cai sau al unor vehicule cu abur. Fundatiile au fost umplute cu zidarie, pentru a fixa montantii fiecaruia dintre cele 4 picioare ale turnului. Odata fundatiile ispravite, turnul a inceput sa se inalte vazand cu ochii. Peste 18.000 de piese fusesera fabricate si urmau sa fie asamblate pentru a construi structura ajurata de metal, incheiata cu ajutorul a 2.500.000 de nituri. Turnul semana cu un soi de Lego gigantic, asamblat cu o precizie remarcabila - o performanta tehnica in sine. Pe parcursul montarii, au aparut fel de fel de dificultati tehnice, solutionate insa in moduri ingenioase de constructori, care au folosit nu numai cele mai avansate tehnici ale epocii, dar au realizat si dispozitive originale pentru rezolvarea unor probleme specifice constructiei respective. Cu cata grija a fost gandita, organizata si desfasurata munca, se vede si din faptul ca, pe toata durata constructiei, n-a avut loc nici macar un singur accident mortal, in ciuda faptului ca muncitorii au lucrat, in ultimele faze ale edificarii, la sute de metri deasupra solului. Uimitorul monument a fost inugurat la data de 31 martie 1889. In acea zi, Gustave Eiffel a urcat, insotit de notabilitati ale Parisului, cele 1710 trepte ale turnului, pentru a aseza in varf drapelul Frantei.

Una dintre schitele turnului si diversele etape ale constructiei

Valurile schimbatoare ale istoriei

Pare de necrezut ca acest monument, atat de admirat azi, sa fi suscitat, la vremea sa, critici atat de virulente din partea contemporanilor sai. Multi l-au laudat, dar la fel de multi l-au hulit. Iar printre acestia din urma, s-au numarat neasteptat de multi artisti care, intr-o scrisoare deschisa, publicata in ziarul Le Temps, la 14 februarie 1887, au protestat plini de revolta, impotriva hidosului - in opinia lor - monument, care urma - iarasi, dupa parerea lor - sa desfigureze Parisul.

Inceputul scrisorii e plin de o elocinta inflacarata, nascuta dintr-o sincera indignare: "Venim, scriitori, pictori, sculptori, arhitecti, amatori pasionati de frumusetea pana acum intacta a Parisului, sa protestam din toate puterile, cu toata indignarea, in numele gustului francez (…), in numele Artei si al Istoriei franceze amenintate, impotriva ridicarii, in inima capitalei noastre, a inutilului si monstruosului Turn Eiffel…" Urmeaza un elogiu la adresa frumusetii arhitecturale a Parisului, apoi o noua diatriba la adresa turnului si a creatorilor sai, impanata cu expresii ca profanare, dezonoare, inchipurile mercantile ale unui constructor de masini, oroare, barbar, odioasa coloana de tabla nituita si altele, la fel de caustice. Scrisoarea se incheie cu apelul de a apara Parisul impotriva "devastarilor administrative si a vandalismului intreprinderilor industriale".

Printre numerosii semnatari s-au aflat Charles Garnier (arhitectul Operei din Paris), scriitori ca Alexandre Dumas-fiul, Lecomte de Lisle, Guy de Maupassant, Sully Prudhomme… Unii dintre ei au ajuns, cu timpul la sentimente mai bune, recunoscand frumusetea moderna a monumentului, atractia cer decurgea din insasi originalitatea sa.

Gustave Eiffel si-a aparat opera din toate puterile. Scrisoarea sa de raspuns, de asemenea publicata, nu e cu nimic mai putin elocventa si pasionata decat scrisoarea de protest a detractorilor turnului. Eiffel a stiut sa gasesca expresii juste si comparatii pline de talc pentru a-si explica viziunea, iar in explicatiile sale se regasesc ideile care circumscriu si azi principiile design-ului. "Pentru ca suntem ingineri, credeti ca frumusetea nu ne preocupa atunci cand e vorba despre constructiile noastre, ca atunci cand le facem solide si durabile, nu ne straduim, totodata, sa le facem si elegante? Primul principiu al esteticii arhitecturale este ca liniile esentiale ale unui monument sa fie determinate de adecvarea perfecta la destinatia sa. Or, de ce anume am tinut eu seama, inainte de orice, in cazul turnului? De rezistenta la vant. Ei bine, eu sustin ca liniile arcuite ale celor patru muchii ale monumentului (…), care se indreapta, subtiindu-se, spre varf, vor da o impresie de mare forta si frumusete, caci ele vor talmaci ochilor indrazneala conceptiei in ansamblul ei, intocmai cum numeroasele goluri din elementele constructiei vor arata grija constanta de a nu expune inutil, la violenta uraganelor, suprafetele primejdioase pentru stabilitatea edicifiului.

Gustave Eiffel, stanga jos - la inaugurarea turnului si intr-o caricatura aparuta in prese vremii

De altfel, exista, in ceea ce este colosal, o atractie, un farmec propriu, caruia teoriile obisnuite ale Artei nu i se pot catusi de putin aplica. Veti sustine oare ca Piramidele au izbit atat de mult imaginatia oamenilor datorita valorii lor artistice? Pana la urma, ce altceva sunt, decat niste dealuri artificiale? Si totusi, care vizitator ramane rece in prezenta lor? Cine nu s-a intors de acolo plin de o a admiratie careia nu i-a putut rezista? Si care e sursa acesti admiratii, daca nu imensitatea efortului si maretia rezultatului? Si pentru care motiv ceea ce e demn de admiratie in Egipt ar deveni hidos si ridicol la Paris? Caut sa aflu si marturisesc ca nu-mi dau seama."

Un monument pentru folosul stiintei

Intentia initiala a urbanistilor fusese de a mentine turnul timp de numai 20 de ani. Dar dupa atata munca si atata entuziasm, Gustave Eiffel nu se putea impaca defel cu ideea ca monumentul sa fie distrus. Inca de la inceput, a desfasurat o campanie in favoarea turnului sau, prezentandu-l ca pe o constructie cu scop stiintific, menita se slujeasca desfasurarii unor experimente si observatii in domenii ca meteroologia, astronomia, fizica si altele. El insusi, pasionat de aerodinamica, a instalat pe cea de-a treia platforma, chiar a doua zi dupa inaugurarea turnului, un laborator de experimente pentru studiul caderii corpurilor, efectuand mii de incercari si incurajand multe alte lucrari stiintifice: studii de fiziologie, experiente de comunicatii radio, testari ale unor dispozitive precum manometrul cu mercur sau celebrul pendul al lui Foucault.

Fotograful M.G. Loppe reuseste sa surprinda un fulger care loveste Turnul Eiffel in timpul unei furtuni din 3 iunie 1902

Si astazi, turnul este garnisit cu barometre, anemometre si alte aparate de masura, precum si cu 120 de antene destinate telecomunicatiilor. Inca din primii ani ai secolului XX, Turnul Eiffel a devenit un element important in dezvoltarea comunicatiilor, pe el fiind instalate echipamente de transmisiuni care au asigurat, treptat, prin radiotelegrafie, legatura cu navele militare, apoi cu dirijabilele si aeroplanele, jucand un rol esential in timpul primului razboi mondial. Turnul a devenit, de-a lungul vremii, tot mai util si in meterologie, apoi in transmisiunile de radio si de televiziune.

La orizontul dorintei calatorilor

In 2003, Turnul Eiffel a sarbatorit o cifra cu adevarat semnificativa: 200 milioane de vizitatori veniti sa il admire, in cei 114 ani de existenta, cat numara pe atunci. Fantasticul edificiu e mai popular ca niciodata: in ultimul deceniu, a primit in medie vizita a peste 6 milioane de turisti anual. De-a lungul vremii, a fost vizitat de mari savanti, sportivi celebri, actori faimosi, nenumarati politicieni si o multime de capete incoronate. Inca de la inceput, oficialitatile pariziene au gestionat foarte bine aptitudinile de obiectiv turistic ale Turnului Eiffel.

Si astazi, turnul, unul dintre cele mai vizitate monumente ale lumii, desfasoara stradanii considerabile pentru a fi la inaltimea vocatieie sale de obiectiv-simbol: atrage turistii nu doar prin panoramele spectaculoase asupra Parisului, ci si prin tot felul de experiente culturale pe care le prilejuieste, cele culinare - adevarate "excursii" prin peisajul haute cuisine al Frantei - nefiind deloc neglijate. Inca din anul inauguararii monumentului, cu prilejulExpozitiei Universale din 1889, vizitatorii se puteau bucura de deliciile a 4 localuri amenajate pe prima platforma a turnului. In cei 120 de ani care au trecut, localurile Turnului Eiffel s-au mai schimbat si ele, dar n-au disparut niciodata, ci doar au evoluat. Pe platforma primului etaj a aparut o mare si eleganta braserie, numita Altitude 95 (se afla la 95 de metri altitudine desupra nivelului marii). De curand, a fost inlocuita de un local botezat 58 Tour Eiffel, nou-nout, aflat inca in curs de amenajare. Pe platformele de la primul si cel de-al doilea etaj se gasesc multe bufete cu sandwich-uri si alte gustari, iar la etajul al doilea, la peste 100 de metri deasupra solului, se afla luxosul restaurant "Jules Verne", unde nici nu stii ce sa savurezi mai intai: privelistea magnifica, decorul somptuos, vesela creata exclusiv pentru restaurant de faimosi designeri francezi sau experienta culinara orchestrata de o echipa de maestri, formati sub indrumarea unuia dintre cei mai stralucitori astri ai gastronomiei franceze, celebrul Alain Ducasse.

Chair daca azi, gratie internetului care ne-a schimbat viata, poti vedea turnul in fel de fel de ipostaze, poti vedea si Parisul ca si cand te-ai gasi in turn si iti poti cumpara online un tricou, o veioza, o esarfa, o pusculita, un ceas sau o bijuterie impodobite cu imaginea-cult a monumentului (de pe site-ul Turnului Eiffel, la fel de captivant si de bine gospodarit ca si monumentul insusi), ametitorul edificiu continua sa-si exercite farmecul in asemenea masura, incat experienta virtula nu o poate nicidecum suplini pe cea reala; cel mult te poate face sa doresti si mai tare sa ajungi acolo. Pentru ca Turnul Eiffel nu va insemna niciodata numai privelisti si suveniruri; trebuie sa fii acolo ca se te bucuri cu adevarat de tot ceea ce ofera. Expozitii temporare; un parcurs ludic dedicat copiilor, la etajul intai; evenimente grandioase, cu spectacole de lumini, lasere si sunet, sunt alte mostre de efort pasionat, prin care magnifica alcatuire de fier isi sustine reputatia.

Monumentul care inspira

Turnul Eiffel, simbol al indraznelii vizionare, a inspirat o gramada de curajosi cu firi aventuroase, care au incercat sa atinga tot soiul de performante si recorduri in turn, pe el, sub el sau in jurul lui. Piloti din zorii erei aviatice s-au rotit in jurul lui, inscriindu-si numele in cartile de recorduri. (un caz tragic, soldat cu moartea temerarului, il constituie incercarea aviatorului Leon Collot de a trece cu avionul pe sub turn, in 1926). Alti indrazneti au coborat cu bicicleta pe scarile sale, au sarit de pe el cu parasuta ori cu coarda elastica, au stabilit recorduri de urcare a treptelor… In 1948, turnul a primit chiar vizita unui elefant, o femela foarte batrana (in varsta de 85 de ani), "angajata" a circului Bouglione. Batranica n-a reusit sa urce mai sus de etajul intai al turnului. (Grea e batranetea, mai ales cand cantaresti 3 tone!)

Turnul Eiffel apare in peste 300 de filme documentare si artistice, (incepand cu anul 1897, cand Louis Lumière a imortalizat pe pelicula privelisti filmate de la diferite inaltimi ale monumentului), in tablouri ale unor mari pictori francezi ca Seurat, Signac, Chagall, Henri Rousseau si in opere literare semnate de Cocteau, Guy de Maupassant, Guillaume Apollinaire si altii, si altii… sedusi de farmecul edificiului care, chiar la venerabila varsta de 120 de ani, ramane un simbol al modernismului si al avangardei.

FACTS

• Turnul este revopsit in intregime o data la 7 ani, "inghitind" de fiecare data 60 de tone de vopsea. Initial, a fost vopsit intr-o nuanta brun-roscata; cativa ani mai tarziu, a primit o culoare galben -ocru, iar culoarea actuala - bronz - a fost stabilita in 1968. Aceasta este realizata prin utilizarea a trei nuante de vopsea, in degrade - cea mai inchisa la baza, cea mai deschisa spre varf - pentru a obtine o culoare care sa para omogena atunci cand turnul se profileaza pe cerul Parisului.

• Pe turn au fost instalate 120 de antene, utilizate de 54 de canale de televiziune si 31 de posturi de radio.

• Greutatea totala a turnului este de 10.100 tone.

• Turnul Eiffel e luminat cu ajutorul a 336 de proiectoare si 20.000 de becuri.

• Inaltimea initiala a turnului era de 312 m; inaltimea actuala, cu antenele care au fost instalate, este de 324 m.

• Pana in anul 1929, cand a fost inaugurat imobilul Chrysler din New York (319 m), Turnul Eiffel a fost cea mai inalta constructie din lume.

• In turn lucreaza zilnic 600 de persoane: ghizi, mecanici, electricieni, tamplari, lacatusi, instalatori, zugravi, informaticieni, agenti de paza, personal administrativ, fotografi, alaturi de personalul din restaurante, din magazinul de suveniruri si din oficiul postal instalat in turn.

Cele mai fascinante castele ale lumii

Foto (11)

Arhitectura moderna, sticla, materiale de constructie performante, cladiri geometrice si tehnologizate… rasar in in fiecare zi in drumul nostru si ni se pare oarecum normal ca ele sa se afle acolo. Rolul lor este de a ne aminti zilnic in ce secol ne aflam, insa prea putine reprezinta un motiv de inspiratie pentru noi. Poate ca lucrurile vor sta diferit pentru generatiile urmatoare, asa cum si noi oftam in secret cateodata dupa grandioasele constructii stravechi care reflecta atat de bine cultura si cutumele epocilor in care au fost ridicate. Ne place sa le vedem, sa le admiram, sa le fotografiem, dar mai ales sa ne aflam in interiorul lor, intr-un exercitiu de imaginatie menit sa ne poarte catre dimensiuni pierdute ale timpului. Dincolo de frumusetea de netagaduit a unor castele autohtone des vizitate, precum Bran sau Peles, va propunem o lista cu doar cateva dintre cele mai spectaculoase castele ale lumii.

Palatul Potala, Tibet

Ridicat pe dealul Marpo Ri, la 130 de metri deasupra vaii Lhasa, Palatul Potala are o inaltime proprie de 170 de metri, devenind astfel cea mai spectaculoasa cladire a Tibetului. In 637, Imparatul Songtsen Gampo a decis construirea palatului pe acest deal, iar structura a ramas neschimbata pana in secolul XVII, cand a fost incorporata in fundatia grandioasei constructii pe care o admiram in prezent.

Ridicarea actualului palat a inceput in 1645, in timpul domniei celui de-al cincelea Dalai Lama. Trei ani mai tarziu, Castelul Alb sau Potrang Karpo era deja finalizat. Intre 1690 si 1694 a fost adaugat si Castelul Rosu sau Potrang Marpo. Pentru a fi dus la bun sfarsit, acest proiect ambitios a necesitat munca a peste 7.000 de muncitori si a 1.500 de artisti si mesteri. Palatul Potala a fost usor afectat in timpul rezistentei tibetanilor impotriva ofensivei chinezesti din anul 1959. Spre deosebire de alte structuri religioase tibetane, palatul a scapat printr-o minune de politica distructiva a armatei chinezesti. Datorita acestei omisiuni sau indulgente, una dintre cele mai grandioase constructii ale omenirii troneaza inca de la inaltimea dealului Marpo Ri.

Muntele Saint-Michel, Franta

Mont Saint-Michel este, in fapt, un castel medieval construit pe o insula mica de pe coasta normanda, in apropierea Marii Britanii. Doar un dig ingust, ridicat in 1880, mai asigura legatura cu coasta. Turistii care vor sa ajunga pe insula trebuie sa se grabeasca sa traverseze drumul de legatura, intrucat nu putine au fost situatiile cand vizitatorii au fost maturati la propriu de valuri.

Spre deosebire de alte castele din Franta care au debutat in “cariera” jucand rolul unei structuri defensive sau de locatii inchinate artei, Mont St. Michel a fost construit pentru a servi in scopuri religioase, mai exact drept manastire. In prezent, castelul atrage patru milioane de vizitatori pe an, cu mult mai mult decat majoritatea castelelor Frantei.

Castelul Predjamski, Slovenia

Desi fiecare castel din lume este unic in felul si nici unul nu seamana cu celalat, pe unele dintre ele, ursitoarele (a se citi constructorii) le-au harazit la “nastere” un destin cu totul special. Acesta este si cazul castelului Predjamski din Slovenia, care si-a castigat faima datorita faptului ca este integrat intr-o pestera, mai exact, in al doilea sistem de pesteri ca marime din Slovenia. Traducerea numelui sau este mai mult decat elocventa:Castelul din fata pesterii.

A fost nevoie de aportul mai multor mesteri, muncitori si ingineri pentru ca elaborarea formei pe care castelul o are in prezent sa fie definitivata. Primele mentiuni cu privire la constructie dateaza din secolul XIII, desi se crede ca aripa stanga a fost construita candva in prima jumatate a secolului XII. Partea din mijloc a fost adaugata in perioada Renasterii, iar aripa dreapta a fost terminata in jurul anului 1570. Unele dependinte au fost adaugate ulterior sau schimbate mai tarziu, insa din 1990 a inceput un program intens de renovare care urmareste sa redea castelului imaginea pe care o avea in secolul XVI.

Castelul Neuschwanstein, Germania

Cel mai cunoscut dintre cele trei castele construite in cinstea lui Ludovic al II-lea de Bavaria, Neuschwanstein a fost ridicat in mijlocul Alpilor bavarezi de pe actualul teritoriu al Germaniei. Constructia a fost demarata in 1869, insa abandonata dupa moartea regelui din 1886. Intr-o imitatie fantastica a unui castel medieval, Neuschwanstein este mai degraba o intruchipare a romantismului de secol XIX.

In acea epoca, orice constructie grandioasa presupunea o munca colosala, prin urmare nimic nu putea fi lasat la voia intamplarii. Castelul a fost ridicat pe baza unui plan elaborat, care includea si echiparea cu diverse utlitati revolutionare pentru acele timpuri: toalete dotate cu un sistem automat de tragere al apei pentru fiecare etaj sau un sistem de incalzire cu aer cald in toata cladirea. O asemenea arhitectura deosebita nu avea cum sa nu atraga atentia generatiilor urmatoare de artisti: castelul Frumoasei din Padurea Adormita din Disneyland-ul american este inspirat chiar de Neuschwanstein.

Castelul Matsumoto, Japonia

Cunoscut pe plan local si sub denumirea de Matsumotojo, constructia care reflecta atat de bine cultura locala, este in acelasi timp si unul dintre cele mai frumoase castele ale Japoniei. Matsumotojo ilustreaza cu succes ceea ce se numeste hirajiro, o constructie ridicata pe o campie, in loc de deal sau munte.

Castelul si doua turnuri au fost ridicate intre 1592 si 1614, beneficiind de un sistem complex de aparare, mai ales ca vremurile pasnice erau inca departe in acea perioada. In 1635, cand amenintarea militara nu mai exista, a mai fost adaugat un al treilea turn, mai mic, utilizat in scopuri astronomice pentru observatiile lunare. Castelul si-a pastrat interioarele din lemn si lucrarile exterioare din piatra in forma lor originala din secolul XVI. In prezent, acesta face parte din patrimoniul tarii, fiind inclus pe lista Comorilor Nationale ale Japoniei.

Castelul Huniazilor, Romania

Prima atestare a castelului dateaza din anul 1443 si apare intr-un document semnat chiar de Iancu de Hunedoara, care a fost pastrat pana in prezent. Primul mostenitor al castelului, Iancu de Hunedoara, incepe in jurul anului 1440 lucrarile de modernizare si de extindere ale fortaretei, daruindu-i pentru prima data infatisarea unui impresionante locuinte medievale. De-a lungul istoriei sale, castelul avea sa aiba mai multi proprietari, dintre care unii au incercat sa-si puna amprenta personala asupra stilului. Castelul si-a pastrat intotdeauna numele primilor proprietari, ramanand cunoscut peste veacuri drept castelul Huniazilor sau al Corvinestilor.

Forma actuala a fost dobandita in timp, majoritatea proprietarilor intervenind, intr-un fel sau altul, asupra planului. Constructia a fost facuta in etape, fiecare dintre ele surprinzand stilurile arhitecturale ale perioadei respective. Elementele rafinate de arhitectura civila sunt foarte bine reprezentate in palatul propriu-zis, unde se remarca Sala Cavalerilor, care servea drept sala de mese in ocaziile festive sau Sala Dietei, locul in care se desfasurau festivitatile. In ceea ce priveste stilul, se resimt atat influentele de origine germanica, franceza, cat si cele de origine militara, cele mai reprezentative fiind galeria si turnul Nje Boisia ("nu te teme"), denumire cu tenta parodica impusa oarecum de mercenarii care pazeau castelul.

Castelul trece si printr-o a doua faza de constructie, care inceteaza o data cu moartea lui Iancu de Hunedoara. In perioada urmatoare nu aveau sa se mai opereze modificari semnificative, pana la principele Gabriel Bethlen, care incepe o noua serie de schimbari impuse de ratiuni militare si civile.

In aceasta perioada se adauga constructiei initiale un alt corp, denumit Palatul mare dinspre oras, format din doua niveluri. Arhitectura gotica din piatra este inlaturata din Sala Dietei, care a suferit in aceasta perioada o transformare radicala. Principele Gabriel Bethlen indeparteaza, in mare parte, elementele de arhitectura gotica, inlocuindu-le cu cele ale arhitecturii frantuzesti, aflata la mare cautare in acea perioada.
Din pure ratiuni militare, sunt construite acum inca doua anexe. Turnul alb indeplinea rolul de gardian al castelului, dar era in acelasi timp si un punct strategic de aparare. Terasa de artilerie era folosita pentru armele grele de foc. In secolul XIX, castelul trece printr-o a treia perioada de transformari, in principal, lucrari de restaurare si de imbunatatire.

Castelul Malbork, Polonia

Castelul Malbork a fost construit in Prusia de catre Ordinul Teutonilor. Numele initial dat de Ordin a fost Marienburg, mai exact, Castelul Mariei. Orasul care s-a dezvoltat in jurul constructiei a primit aceeasi denumire, insa din anul 1945, revenind in posesia Poloniei, a primit denumirea de Malbork.

Castelul este un exemplu clasic al unei fortarete medievale, fiind in acelasi timp cel mai mare castel gotic din caramida din lume. In anul 1997 a fost adaugat pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

Palacio da Pena, Portugalia

Una dintre cele mai vechi constructii inspirate de romantismul european, Palatul National Pena a fost ridicat pe varful unui deal aflat in apropierea orasului Sintra. In zilele senine poate fi vazut chiar si din Lisabona. Construit in secolul XV pentru a indeplini rolul unei resedinte, castelul a fost reconstruit mai tarziu si donat bisericii pentru a servi drept manastire.

Un cutremur puternic l-a devastat aproape total in 1755. Palatul avea sa isi redobandeasca grandoarea abia in 1838, dupa ce a intrat in posesia printului Fernando, sub a carui protectie au fost demarate lucrarile de renovare. Arhitectura este o imbinare ecletica intre un stil original si altele adiacente, cu influente ale romatismului, ale stilului bavarez, plus o gradina englezeasca.

Castelul Lowenburg, Germania

In apropierea orasului Kassel se inalta semet unul dintre cele mai frumoase castele cu aspect medieval. Cu toate acestea, Lowenburg sau Castelul Leului a fost construit din ordinul lui Landgrave Wilhelm IX (1743-1821), un soi de Walt Disney al epocii lui, care a intentionat ca noua constructie sa arate inca de la inceput ca o ruina romantica.

Pentru a reusi sa imprime praful timpului pe o constructie inca inexistenta, constructorul a trebuit sa faca un drum pana in Anglia pentru a studia ruinele englezesti in stil romantic si pentru a stabili un model al viitorei gradini. In prezent, "ruinele" castelului Lowenburg sunt privite ca una dintre primele constructii semnificative in stilul neo-Gothic din Germania.

Castelul Praga, Cehia

Unul dintre cele mai mari castele din lume ( are 570 de metri lungime si 130 de metri latime), si, conform Cartii Recordurilor, cel mai mare castel dintre cele vechi care au mai ramas in picioare, Castelul Praga adaposteste intre zidurile sale o istorie lunga de multe veacuri. Bijuteriile coroanei cehe sunt depozitate chiar in aceasta locatie si tot aici s-au tinut majoritatea ceremoniilor oficiale din istoria locului. De la imparatii romani, la regii cehi, toti au ales aceasta locatie grandioasa pentru desfasurarea evenimentelor majore.

Povestea castelului, desigur nu in forma sa actuala, a debutat undeva in secolul IX, in jurul anului 870. De-a lungul existentei sale, numerosii proprietari, dar si vremurile cu modele lor, si-au pus amprenta asupra “chipului” constructiei. Tocmao aceasta existenta indelungata a facut posibila intalnirea intr-un singur loc a mai multor stiluri arhitecturale. Mai exact, toate stilurile care au fost la moda in arhitectura in ultimul mileniu.

Castelul Praga nu reprezinta un complex in sine, ci include catedrala St. Vitus, Biserica Sf. Gheorghe, o manastire si alte cateva palate mai mici, gradini si turnuri de paza. Majoritatea castelelor din zona sunt deschise vizitelor turistice, iar multe dintre ele s-au transformat in muzee, gazduind periodic expozitii unice.

Sursa: Oddee

Peisaje extraterestre… pe Terra

Foto (23)

Eforturile oamenilor de stiinta de a demara noi misiuni de cercetare a planetelor apropiate sistemului nostru solar, in speranta ca vor identifica corpuri ceresti asemanatoare Pamantului nu mai sunt un secret pentru nimeni. NASA cauta deja de decenii o planeta care sa reproduca, chiar daca la o scara mai mica, conditiile de viata pe Terra. Insa cum ar fi daca am schimba regulile jocului si am cauta pe propria nostra planeta, locuri si conditii climatice care amintesc de ceea ce numim enigmatic peisaje… extraterestre?

Insula Socotra, Oceanul Indian

Aceasta insula redefineste notiunea de spectaculos in ceea ce priveste peisajele Terrei. Cei care ii descopera teritoriul, oricat de pragmatici ar fi, vor fi tentati la un moment dat sa creada ca sunt victimele unei teorii a conspiratiei care implica transportul lor pe o alta planeta. Aceasta deoarece nimic de aici nu seamana cu clasicele peisaje pe care adoram sa le fotografiem in timpul vacantelor noastre obisnuite.

Socotra face parte dintr-un grup de patru insule, izolate din punct de vedere geografic de continentul african in urma cu sase milioane de ani. Despartirea de continentul-mama a facut posibila in aceste oaze continuarea existentei unor exemplare ale faunei si florei disparute demult din alte zone ale planetei.

Ca si insulele Galapagos, Socotra este mandra posesoare a peste 700 de specii rare ale faunei si florei, in ciuda climatului arid. Chiar daca aerul este fierbinte si uscat, locuitorii necuvantatori ai insulei s-au adaptat perfect conditiilor, de unde formele ciudate ale copacilor si arbustilor obligati sa traiasca cu foarte putina apa. Speciile de copaci si plante de pe insula s-au conservat datorita perioadei lungi de izolare geologica, unele varietati avand o vechime de 20 de milioane de ani.

Situata in Oceanul Indian la o distanta de 250 de kilometri de Somalia si la 340 de kilometri de Yemen, insula este marginita de plaje intinse, din spatele carora rasar platourile de calcar care adapostesc pesteri de toate marimile, pe o distanta de 7 kilometri.

Structura Richat, Mauritania

Forma spectaculoasa a reliefului de aici poate fi admirata in toata splendoarea ei, insa numai de la distanta. De la mare distanta. Cu un diametru de 48 de kilometri, forma concentrica a structurii Richat poate fi observata cu usurinta din spatiu.

Chiar daca este parte componenta a desertului saharian, nasterea acestei formatiuni este inca invaluita in mister. Teoria initiala sustinea ca formatiunea este o rezultanta a impactului cu un meteorit urias, insa geologii moderni sunt de parere ca este mai degraba vorba despre o eroziune.

Vaile seci din Antarctica

Despre vaile seci ale Antarcticii, cu aspect preponderent arid, s-a spus ca sunt similare cu cele de pe Marte. Numele a fost inspirat de climatul prea putin prietenos din aceasta zona, cu foarte putina umiditate, care se remarca in mod special prin lipsa straturilor de gheata si a caderilor de zapada.

Cu o suprafata de 4.800 de kilometri patrati, vaile formeaza cea mai intinsa zona lipsita de gheata a Antarcticii. Regiunea, situata intre Victoria Land si McMurdo Sound, include multe puncte de interes geologic, printre care lacul Vida si Onyx, cel mai lung rau al continentului. Insa dincolo de peisajele sale stranii, cu aspectextraterestru, acest desert intins este departe de a fi prietenos. Conditiile climatice caracteristice ating deseori extremele. Peisajele care se desfasoara in fata cercetatorilor (ei sunt singurii care se avanta, de dragul stiintei, in aceste locuri neprimitoare) par desprinse de pe alta planeta.

Ocazional, la suprafata solului se formeaza mici lacuri care ingheata la suprafata, in ciuda faptului ca sunt alcatuite din apa foarte sarata. Organismele care traiesc in acest mediu neprietenos cu viata, asa cum o intelegem noi, sunt cele care au atras asupra lor atentia lumii stiintifice, deoarece organisme extremofileasemanatoare se pot dezvolta si pe alte planete.

Izvoarele fierbinti din Beppu, Japonia

Izvorul fierbinte Blood Pond face parte din asa-numitele “iaduri” din Beppu, Japonia, unul dintre cele noua lacuri fierbinti, potrivite mai degraba pentru admirat, decat pentru imbaiat. “Baia de sange” este in fapt, un bazin de apa foarte fierbinte (temperaturile ajung pana la 78 de grade Celsius).

Culoarea rosie care aminteste de aceea a sangelui are o explicatie foarte simpla: este o urmare a cantitatii mari de fier prezente in apa. Dintre toate cele noua lacuri fierbinti, cel denumit Blood Pond este de departe preferatul turistilor, datorita compozitiei stralucite a peisajului. Prin urmare, cei care apasa pe declansator nu trebuie sa faca mai nimic pentru a obtine o fotografie reusita.

Rio Tinto, Spania

Minele de la Rio Tinto creaza un peisaj suprarealist, asemanator cu ceea ce am numi un peisaj lunar. Cresterea industriei mineritului si implicit, a zonelor exploatate, a dus la modificarea geografiei peisajului, dar si a structurii urbane, deoarece asezarile umane din zona au fost stramutate mai departe de zonele de exploatare.

Botezata dupa raul care o traverseaza, zona este renumita pentru culoarea rosiatica care domina peisajul, particularitate dobandita in urma practicii mineritului. Apa raului este preponderent rosie, ca urmare a unei concentratii foarte mari de metale grele, care fac ca aciditatea apei sa se situeze undeva intre 1,7 si 2,5.

Lacul Patat, Canada

Sub soarele fierbinte al verii, apa din lacul Kliluk (Lacul Patat) se evapora, iar mineralele se cristalizeaza, formand cercuri de marimi neregulate. Aceste ochiuri reflecta continutul ridicat de minerale al apei, zugravindu-l in culori de albastru si verde. Lacul contine una dintre cele mai mari concentratii de minerale: sulfat de magneziu, calciul sau sulfatul de sodiu, a caror prezenta este completata de argint si titaniu.

Bastinasii indieni atribuie lacului proprietati curative, credinta reflectata in multe dintre legendele locale. Una dintre ele mentioneaza cum dupa o batalie sangeroasa cele doua triburi aflate in conflict au facut un pact care le permitea sa isi trateze bolnavii si ranitii in apele aceluiasi lac.

Pesterile de gheata Eisriesenwelt, Austria

Chiar daca vorbim din nou despre pesteri, nu inseamna ca toate arata la fel. Mai ales daca sunt pesteri de gheata. Senzatiile pe care ti le ofera interiorul unei grote inghetate nu au nimic in comun cu ceea ce numim pesteri “normale”. Suprafetele albe, cu forme stranii, a caror stralucire se schimba in functie de lumina, nu par a fi ceva obisnuit pe Terra. Sentimentul ca te afli pe o alta planeta te va bantui de la primul pas in aceste pesteri de gheata pana la iesirea la lumina zilei.

Aflate in muntii Tennengebirge din apropiererea Salzburgului, formatiunile din gheata se intind pe mai mult de 40 de kilometri, primind titlul de “cele mai intinse pesteri de gheata din lume”. Desi suprafata pare promitatoare pentru speologii si geologii amatori, doar o mica parte a acestui labirint inghetat este deschisa vizitelor publice. Insa nimeni nu pleaca nemultumit de aici, deoarece suprafata este indeajuns de mare pentru a satisface atat nevoile celor dornici de aventuri subterane, cat si pe cele ale turistilor care doresc doar sa faca o vizita unuia dintre cele mai frumoase palate construite manual de catre Mama-Natura.

Salar de Uyuni, Bolivia

Peisajul pe care il compune aceasta zona stranie a Boliviei este considerat, pe buna dreptate, unul dintre cele mai spectaculoase de pe Terra. Salar de Uyuni reprezinta in sine un vast desert de sare, mai exact cel mai mare din lume. Cu o suprafata de 10.582 de kilometri patrati “sarati”, presarat cu vulcani activi si gheizere, desertul reprezinta o reteta sigura pentru obtinerea unuia dintre cele mai stranii peisaje pamantene.

In urma cu 40.000 de ani, zona facea parte din Lacul Minchin, un cunoscut lac preistoric gigantic. Secarea apei a dus la formarea a doua lacuri mai mici, Poopo si Uru Uru, si a doua deserturi intinse de sare, Salar de Coipasa si Salar de Uyuni. Despre ultimul se estimeaza ca depoziteaza 10 miliarde de tone de sare, dintre care 25 000 de tone sunt extrase anual.

Vale da Lua, Brazilia

Vale da Lua sau Valea Lunii isi primeste denumirea ca urmare a asemanarii izbitoare cu peisajele selenare. In realitate, este meritul stancilor care au fost erodate si sculptate de catre cursurile de apa, in forme ce amintesc de piscinele moderne, cu diferenta ca acestea sunt naturale si sunt plasate in interiorul padurii braziliene.

Localizate la Chapada, la 38 de kilometri de Alto Paraiso de Goias, aceste formatiuni sunt unele dintre cele mai vechi de pe planeta.

Sursa: Odee

Nestiutele paradisuri ale Pamantului

Foto (21)

Rasplata suprema a religiei crestine este o viata de dupa moarte in Rai, expresia suprema a frumusetii, promisa numai celor care au respectat normele si invataturile biblice in timpul vietii. Atat de frumos a fost descris Raiul cu gradinile si peisajele sale de vis, incat multi oameni au inceput sa viseze la el inca din timpul vietii. Sa-l viseze si sa-l caute.

Este posibil ca o forta divina sa fi creat aceste mici oaze de frumusete in mediul mundan, ca o avanpremiera a Raiului celest promis? Aproape fiecare tara a lumii se lauda cu autenticitatea sa, insa doar cateva, extrem de putine, detin locuri care se ridica la standardele exclusive ale unui veritabil Rai pe Pamant. Ceea ce va propunem este un tur turistic mai putin obisnuit, un periplu in diverse colturi ale lumii, in cautarea paradisurilor lumesti. Avanpremiera la ceva mai bun au ba, macar ne putem bucura de faptul ca nu trebuie sa parasim aceasta lume pentru a ajunge acolo.

Insula Vieques, Puerto Rico

Este de ajuns doar sa pasesti pe insula Vieques pentru ca pupilele sa ti se maresca si sa treci printr-un moment suprem de iluminare. Abia atunci, motivul pentru care armata americana a ocupat insula pentru mai multi ani va deveni clar ca lumina zilei. Localizata la 13 kilometri distanta de Puerto Rico, insula apartine din punct de vedere adminstrativ de Statele Unite ale Americii, desi, ca si restul Puerto Rico-ului, pastreaza o puternica influenta a culturii si traditiilor spaniole, o urmare fireasca a celor 400 de ani de ocupatie hispanica.

In ciuda ocupatiei si testarii armelor militare americane, insula, in prezent eliberata, si-a pastrat aproape nealterate calitatile care o transforma intr-un paradis pe Pamant. Plaje intinse si fine, marginite de dealuri acoperite cu paduri verzi, formeaza un peisaj de vis pentru indragostitii lulea de natura. Insula a fost deschisa publicului larg abia din 2003, prin urmare, incearca sa recupereze rapid la capitolul turism. Si reuseste cu succes, de vreme ce complexuri hoteliere moderne sunt gata sa-i serveasca pe cei cu cele mai exigente gusturi in materie de vacanta exotice. Iar cei care vor sa mai apuce o bucatica din frumusetea originala a insulei si care sa dau mai degraba in vant dupa peisaje cu dealuri impadurite decat dupa cele cu constructii moderne, sunt invitati sa isi rezerve cat mai repede biletele de avion catre insula Vieques.

Fernando de Noronha, Brazilia

Iata o destinatie cu adevarat greu accesibila, insa ar trebui sa ne ajunga cuvantul celor care au ajuns aici pentru a ne convinge ca merita efortul de a calatori pana acolo cu varf si indesat. Obiectul dorintei se numestearhipelagul Fernando de Noronha, alcatuit din 21 de insule si localizat la aproximativ 320 de kilometri de coasta de nord-est a Braziliei. Noutatea consta in faptul ca doar un grup de 240 de oameni este primit, pe rand, in arhipelag.

Vacanta celor care vin aici se aseamana cu o vizita prelungita intr-un muzeu in aer liber, deoarece sunt obligati sa plateasca, pe langa serviciile de care beneficiaza, si o taxa de conservare a frumusetii celor 21 de insule. Dintre acestea, doar cea mai mare este locuita, iar serviciile turistice de aici sunt in perfecta concordanta cu locul. Practic, in afara de vizitele pe insulele invecinate, nu sunt prea multe de facut in acest paradis terestru. Inotul in oceanul Atlantic si activitatile pe plaja sunt principala distractie si sursa de relaxare. Dar, in cele din urma, nu este acesta scopul unei vacante pe o insula exotica?

Morzine, Franta

Un alt paradis, de data aceasta alpin si mai ales, modern, se afla in localitatea Morzine, situata in inima Portes du Soleil. Nu va speriati de cuvantul "modern", Morzine este un loc ideal pentru cei care vor sa impace confortul cu natura. Hotelurile cochete si primitoare, gazde gata sa isi demonstreze ospitalitatea specific montana, zapada fina pe fondul verde al pinilor si mult aer curat pentru plamanii poluati ai orasenilor - sunt tot atatea motive pentru care cei care ajung in Morzine inventeaza scuze pentru a nu parasi locul.

Aici, aria activitatilor este mult mai extinsa. Ciclism montan, plimbari in aer liber, explorarea pesterilor, golf sau pur si simplu meditatia in fata focului din semineu sunt doar cateva dintre posibilitatile placute de a va petrece timpul. Trebuie retinut faptul ca Morzine nu este o statiune de tratament, astfel incat asigurati-va ca nu o sa ramaneti singur in camera, ci dati-va intalnire cu prietenii la unul din barurile din oras, unde va veti putea pune la curent cu tot ceea ce se intampla in "cealalta lume".

Parcul Algonquin, Canada

La doar trei ore distanta de Toronto, o metropola aglomerata a Canadei, se afla unul dintre cele mai frumoase locuri din lume, un paradis terestru montan, garnisit cu paduri de pini, stanci abrupte si rauri repezi. Calitatea cea mai de seama a parcului este slaba reprezentare a rasei umane. In afara de cateva campinguri si cladiri, parcul este ferit complet de neajunsurile civilizatiei. Odihna si relaxarea sunt doar doua din efectele placute ale absentei amprentei umane.

Ce poti face in acest parc, in afara de odihna? Poti sa explorezi imprejurimile salbatice, sa faci canoe pe lac, sa inoti sau doar sa pescuiesti in raurile reci. In principiu, poti face cam orice activitate care se potriveste unui loc montan dotat cu de toate, inainte de a te intoarce in orasul tau aglomerat. Daca esti indeajuns de norocos, vei avea o intalnire placuta cu elani sau castori, insa daca nu esti foarte norocos te poti alege cu o intalnire de gradul trei cu unul dintre cei 2.000 de ursi ai parcului. Chiar daca nu iti vei petrece noaptea in oras, printre claxoane si zgomote, te vei putea distra copios dormind in cabana ta din mijlocul padurii, incercand sa faci abstractie de oracaielile broastelor, de tipatul infundat al bufnitelor sau de urletele lupilor. Somn usor…

Rezervatia Thornybush Game, Africa de Sud

Trebuie sa recunoastem ca in ciuda problemelor de natura politica, sociala si economica cu care se confrunta,Africa a ramas unul dintre cele mai spectaculoase continente din punct de vedere geografic si biologic. Animale exotice nemaintalnite nicaieri in lume si mii de kilometri de pamant salbatic fac din Africa una dintre destinatiile preferate ale celor dornici de aventura. O posibila destinatie, sigura in acelasi timp, este rezervatiaThornybush Game, aflata in apropierea Parcului National Kruger din Africa de Sud.

Va puteti caza la campingul Chapungu Luxury, care pastreaza o veche atmosfera coloniala si are o politica interesanta: nu primeste mai mult de 16 oaspeti intr-o serie. Un loc cu peisaje spectaculoase si cu putini oameni este un candidat perfect pentru titlul de paradis pe Pamant. Nu este nevoie sa carati corturile de acasa, cele pregatite de gazde sunt la inaltimea celor mai exigente dorinte: corturi spatioase, cu paturi mari, ce permit ridicarea panzei pentru a admira din varful patului unul dintre cele mai spectaculoase apusuri pe care le-ati vazut vreodata. In timpul zilei, puteti colinda imprejurimile la bordul unui jeep sau puteti porni intr-o excursie safari, in asteptarea unor aparitii salbatice. Altfel spus, orice alta vacanta trecuta va pali in comparatie cu salbaticia africana.

Kiribati, Micronezia

Cel mai estic punct al lumii, Kiribati, cunoscut in trecut sub denumirea de Insulele Gilbert, se afla in Oceanul Pacific la o distanta de 4.000 de kilometri sud-vest de Hawaii. Arhipelagul format din 33 de insule, dintre care 21 nu sunt locuite, gazduieste cea mai mare rezervatie marina protejata de lege.

Se crede despre Kiribati ca este unul dintre ultimele arhipelaguri de corali neafectat de incalzirea globala. Cu o suprafata vasta, Kiiribati dezvaluie secretele vietii marine mai mult decat oricare muzeu din domeniu. Insulele sunt populate mai degraba de cocotieri decat de fiinte umane, iar plajele cu nisip fin si lagunele de un albastru transparent par sa confirme ca ai gasit in sfarsit locul in care ti-ai fi dorit sa te nasti… si sa ramai.

Kauai, Hawaii

In vreme ce restul insulelor din Hawaii par sa fi incaput pe mana unor dezvoltatori lipsiti de suflet, dar cu prea multi bani, dupa vizitarea insulei vulcanice Kauai ai tendinta de a incepe sa crezi in miracole. Cum de a scapat de ochiul vigilent al investitorilor tocmai Kauai, denumita Insula Gradina? Meritul apartine autoritatilor statului Hawaii care au declarat jumatate din insula parc natural protejat de lege, ceea ce a echivalat cu frangerea visurilor marete ale investitorilor. Kauai este aproape lipsita de drumuri, presarata cu paduri inguste, cascade si, mai ales, este fericita posesoare a singurelor rauri navigabile din intreg Hawaii.

Daca ajungeti in zona, nu aveti cum sa ratati adancul canion Waimea sau linia de coasta Nepali. Surprizele nu se opresc aici, deoarece insula are mai multe plaje pe kilometru decat oricare dintre celelalte insule. Prin urmare, nu este de mirare de ce Kauai atrage turistii care sunt mai putin avizi de lux si mai mari iubitori de natura. Din exemplarele "faunei" umane veti putea observa surferi, hippioti si turisti cu cortul, veniti de prin toate colturile lumii.

Patagonia, Chile

O regiune mai putin cunoscuta a Chile-ului este Patagonia, o zona care pare a fi o tara in sine. Deosebita de imaginea clasica pe care ne-am facut-o despre Chile, in Patagonia rasar paduri dese si verzi, fiorduri, ghetari si insule tacute. Un paradis terestru mai putin obisnuit si in acelasi timp, un capat de lume. Localizata in sudul tarii, regiunea se imparte in doua jumatati: cea nordica si cea sudica. Aceasta impartire are rol pur geografic, pentru ca altfel, amandoua sunt acoperite de paduri virgine si traversate de rauri reci, acolo unde nu apar ghetari impunatori sau campuri de gheata care stralucesc in lumina zilei.

Patagonia nu se arata insa foarte primitoare cu oaspetii, astfel incat drumurile de acces sunt putine. Este nevoie de un sofer experimentat care sa treaca printre fiorduri pentru a ajunge sa admire aceste peisaje unice. In estul Anzilor se desfasoara cel de-al cincelea desert ca marime din lume, iar izvoarele fierbinti de aici garanteaza cel mai bun jacuzzi pe care l-ati incercat vreodata. Cu zilele sale nesfarsit de lungi, cerul albastru, climatul polar si o abundenta de viata salbatica, printre care pinguini si balene, Patagonia este Chile, insa nu asa cum il stim noi.

Cotswolds, Anglia

Daca aceasta locatie este indeajuns de buna pentru vedetele britanicilor care isi fac veacul aici in fiecare week-end, atunci cu siguranta ca este la fel de buna si pentru noi, cei privati de lumina reflectarelor. Localizat in tinutul Gloucestershire, Cotswolds reproduce in cel mai amanuntit si placut detaliu aerul bonom si usor aristrocratic al Angliei, conservat cu succes departe de aglomerarile urbane. Spre deosebire de celelalte destinatii propuse, in Cotswolds, dincolo de peisaje verzi si aer curat, veti iubi peste masura zidurile, casele, caramizile, trotuarele, pub-urile si in mare, cam tot ce are legatura cu vechiul stil de viata britanic.

In timpul zilei va puteti destinde cu plimbari prin imprejurimile verzi, desi chiar si o plimbare prin satul in care alegeti sa va cazati nu va fi chiar o experienta urbana. Gradini aranjate si inflorite, ferestre incadrate de flori multicolore, o atmosfera linistita si o populatie primitoare sunt o reteta sigura si in acelasi timp, unica, de a uita de vacante in statiuni montane sau marine, aglomerate si moderne. La caderea serii te poti retrage in fata semineului pentru a citi o carte buna in timp ce savurezi un pahar de vin sau, daca deja ai intrat in spiritul britanic, iesi cu amicii intr-un pub si gusta berea originala a casei. Toamna este anotimpul perfect pentru a pasi pe taramul pierdut in timp al Cotswolds-ului, atunci cand natura se aliniaza la tendintele de un lux retinut ale vechiului stil de viata britanic.

Tristan da Cunha

Declarata oficial cea mai indepartata insula a lumii, Tristan da Cunha rasare in sudul Oceanului Atlantic ca un vulcan preistoric. Situata la o distanta de 2.000 de kilometri de insula Sf. Elena si la 2.800 de kilometri de Capul Bunei Sperante, insula pare sa isi merite pe buna dreptate renumele. In realitate, acest arhipelag format din insulele Nightingale, cateva insule nelocuite si una inaccesibila, pare a fi mai degraba o lume pierduta. Odata ajuns aici te-ai putea astepta oricand ca un T-Rex sa rasara din padurea inalta. Sa nu ne facem totusi o idee gresita despre Tristan da Cunha si despre motivul pentru care merita numele de paradis terestru.

Pe langa vegetatia bogata, exista aici si plaje intinse, vederi de neuitat catre marea de un albastru ireal, stanci de bazalt sfidatoare, o economie infloritoare, zero rata somajului si o rata a criminalitatii situata la aceeasi cifra. Iata cum aceasta insula, infricosatoare la prima vedere, s-a dovedit a fi o combinatie ideala intre natura si civilizatie. Am putea spune ca la cel din urma capitol, umanitatea a reusit sa faca ceea ce altfel a intocmit numai in teorie: o societate ideala, fara somaj si fara criminalitate. Altfel spus, o viata fara griji petrecuta pe o insula paradisiaca. Daca te-am convins si ai nevoie de o destinatie precisa, incearca Edinburgh, unde vei intalni cele mai primitoare gazde. Visul oricarui turist, concurenta in privinta ospitalitatii este destul de acerba in Tristan da Cunha. Aici locuiesc doar 8 familii, si, spre deliciul tau, fiecare dintre ele este dornica sa iti arate frumusetile celei mai indepartate insule din lume.

Sursa: Ask Men