Pe cei mai multi dintre noi, ne fascineaza si ne sperie in egala masura. Iata care sunt cele mai spectaculoase gauri de pe suprafata Terrei, sapate in principal de mana omului, dar si de misterioasele forte ale naturii.
1. Marea Gaura Albastra (Belize) Aflata in mijlocul oceanului, mai exact in centrul barierei de corali din Belize, Marea Gaura Albastra ("Great Blue Hole") este considerata a fi cea mai mare din categoria celor marine: are 125 m adancime si un diametru de aproape 4 km. Se spune ca ar fi fost initial o pestera, formata in timpul perioadei glaciare, al carui tavan s-ar fi prabusit in urma unei inundatii provocate de cresterea nivelului marii in urma cu 65.000 de ani. "Celebritatea" colosalului abis i se datoreaza lui Jacques-Yves Cousteau, cel care l-a inclus in topul primelor 10 locuri perfecte pentru scufundari.
2. Mina de Diamant Diavik (Canada) Mina se afla la circa 300 km de Yellowknife, in Canada, si produce anual 1.600 kg de diamante. Este atat de mare, iar zona unde se afla este atat de izolata incat a fost necesar sa fie "inzestrata" cu propriul aeroport; unul cu o pista suficient de mare pentru a incapea un Boeing 737.
3. Poarta iadului - Darvaza (Turkmenistan) In mijlocul desertului Karakum din Turkmenistan, zona bogata in gaze naturale, craterul Darvaza sau "Poarta iadului" cum i se mai spune, arde ca o torta, flacarile sale putand fi reperate in timpul noptii de la kilometri distanta. Imensa groapa nu este nici pe departe o creatie a naturii, ci un accident al prospectiunilor miniere sovietice din anii '50. In 1971, operatiunile de forare au provocat o prabusire a unei caverne, ducand astfel la crearea unui crater cu diametrul de 60 m si o adancime de 20 m. Sonda a fost incendiata pentru eliminarea gazelor toxice, dar arde fara intrerupere de-atunci incoace.
4. Morning Glory Hole, Barajul Monticello (California - SUA) Aflata in nordul Californiei, Glory Hole este gaura de scurgere a barajului Monticello de pe lacul Berryessa, un deversor circular care "inghite" 1.370 de metri cubi pe secunda gratie diametrului de circa 22 m. Din motive obiective, inotul in vecinatatea ei este nu numai interzis, dar si nerecomandat. Cand nivelul lacului Berryessa scade, pe parcursul lunilor secetoase, Glory Hole este folosita de skateboarderi si biciclisti pe post de half pipe.
5. Mina Kennecott Bingham (Utah, SUA) Cea mai mare excavatie facuta de om din lume, mina de cupru din Salt Lake County, Utah, are o adancime de 1.2 km adancime si un diametru de 4 km. Kennecott reprezinta cel de-al doilea producator de cupru ca marime din Statele Unite, furnizand aprox.15% din necesarul intregii tari. In acelasi timp, tot Bingham este considerata a fi si cea mai "demodata" mina de cupru din lume.
6. Mina de Diamante Mirny (Siberia) Detine atat titlul de cea mai mare mina deschisa de diamante din lume, cu o adancime de It's 525 m si un diametru de 1.200 m, cat si pe cel de a doua excavatie ca marime din lume, dupa Bingham Canyon desigur. Spatiul aerian de deasupra este inchis pentru helicoptere, in urma catorva incidente cand aparatele de zbor au fost absorbite de fluxul de aer.
7. Mina Kimberley "The Big Hole" (Africa de Sud) De-a lungul vremii, din mina de la Kimberley, una dintre cele mai bogate mine de diamante din lume, au fost extrase cu tarnacopul si lopata aproximativ trei tone de diamante, echivalentul a 14,5 milioane de carate. Marea Groapa a fost creata in secolul al XIX-lea de catre cautatorii de diamante din Africa de Sud, dupa ce, in 1871, unul dintre angajatii fratilor De Beers a descoperit primul diamant pe locul actualei mine. In prezent, imensa mina verticala, a carei suprafata este de 17 hectare, reprezinta principala atractie turistica a orasului, iar autoritatile sud-africane incearca s-o includa pe lista monumentelor din patrimoniul mondial UNESCO.
8. "Fantana bantuita" de la Chand Baori (India) Construit in secolul XX, incredibilul rezervor din Chand Baori, India, a reprezentat solutia practica la problema apei in zona. Clima arida i-a fortat pe localnici sa sape adanc dupa o sursa sigura de apa, una in masura s-o furnizeze pe parcursul unui an intreg. Putul are o adancime de 30 m, 13 etaje si 3.500 de trepte, iar legenda spune ca ar fi fost sapat de stafii intr-o noapte si ca este imposibil pentru un om sa mai gaseasca o moneda pe care a aruncat-o in el.
9. Groapa din Guatemala City Bizarul crater cu diametrul de 20 m si adancimea de 30 m, care in vara acestui an a inghitit mai multe cladiri si o intersectie din zona de nord a orasului Guatemala, este "opera" furtunii tropicale Agatha (a contribuit totusi si sistemul de canalizare, defectuos). In 2007, in aceeasi zona, aparitia unei gropi similare a provocat moartea a trei persoane.
10. "Zoreaua" - Morning Glory Pool, Yellowstone (Wyoming, Statele Unite) Este "ochiul" unui izvor termal, una dintre marile atractii ale parcului Yellowstone. A primit numele de "Morning Glory Pool" in 1883, de la nevasta unui administrator al parcului care considera ca seamana izbitor cu floarea denumita zorea. Culorile magnifice ale izvorului termal sunt date de bacteriile care il locuiesc, mare amatoare de caldura.
Cei mai multi oameni sunt multumiti sa isi petreaca vietile urmarind si atingand teluri modeste, dar realiste. Tintesc spre o cariera de succes, spre o relatie de cuplu fericita si, de ce nu, chiar spre un trup frumos modelat. Si mai sunt acei oameni care isi regleaza tirul spre tinte mai indepartate. Este vorba despre temerari ultramaratonisti, oameni care nu merg pur si simplu ci o fac in jurul lumii; oameni care nu inoata un bazin, ci un ocean; oameni care vor totul si nu doar ceva. Ce ii mana pe ei in stabilirea si indeplinirea unor asemenea misiuni? Poate o ambitie interioara de a fi cei mai buni, poate o anumita forma de nebunie, sau poate se nasc tocmai pentru ca specia umana sa se poata mandri spunand “am fost...” si “am facut...”
Pe jos, in jurul lumii
Orice om are un vis. Unii viseaza sa castige la loterie, iar altii sa aiba o familie mare. Pentru Harry Lee "Soimul" McGinnis, un senior in varsta de 81 de ani, visul cel mare este sa mearga pe jos in jurul lumii. Si-a inceput aventura in 1983, acoperind pana in prezent, o distanta de 130.000 de kilometri, prin 66 de tari. Barbatul planuieste sa mearga in jurul Pamantului, pe toate cele sapte continente inaintea implinirii varstei de 83 de ani, in 2010. Dupa aceasta, are de gand sa se aseze la casa lui si sa scrie o carte despre experienta avuta.
Marsul pentru Pace
Este vorba despre marsul de 30 de ani al lui Mildred Norman, o alta persoana care a mers extrem de mult. Femeia nu a acoperit nici pe departe atata teren cat McGinnis, ci "numai" 40.000 de kilometri, si avea undeva in jurul a 70 de ani atunci cand a murit, asadar nu primeste nici premiul pentru "cel mai varstnic maratonist mondial". Insa, Mildred a mers timp de aproape 30 de ani si aceasta doar in numele pacii. Avand in vedere numarul de razboaie declansate in chiar timpul periplului ei, se poate spune, din pacate, ca initiativa sa a fost in van.
Inot prin Canalul Manecii
Sa inoti de la un capat la celalalt al Canalului Manecii, lung de aproape 32 de kilometri, nu mai inseamna mare lucru in ziua de astazi. A fost o realizare uluitoare atunci cand capitanul Matthew Webb a strabatut pentru prima oara canalul, in secolul al nouasprezecelea, dar aceasta performanta a fost deja realizata de sute de oameni pana astazi. Asadar, oricine doreste sa iasa din multime, trebuie sa faca ceva extrem. Ceea ce s-a si intamplat in cazul lui Alison Streeter, supranumita Regina Canalului Manecii, care s-a avantat in apele canalului pe cand avea numai 18 ani. A atras atentia oamenilor atunci cand a inotat dus-intors si pe a intregii lumi dupa ce a inotat dus-intors-dus, devenind prima femeie din lume care a facut vreodata acest lucru si acoperind in total, inot, o distanta de 96 de kilometri inainte de a se retrage pe uscat. In plus, a inotat de-a lungul vietii prin Canalul Manecii, de la cap la cap, de 43 de ori. Notabil, Kevin Murphy, Regele Canalului Manecii, a facut-o de "numai" 34 de ori.
Traversarea Atlanticului (aproximativ) fara barca
Regina Canalului Manecii este impresionanta, dar este necesar ceva mai mult decat are ea pentru a traversa un intreg ocean. Benoit Lecomte a facut fix acest lucru in 1998, devenind primul om din lume care a traversat inot Oceanul Atlantic, fara ajutorul unei placi plutitoare. A beneficiat, desigur, de o barca, ce alunga rechinii prin emisia unui camp electromagnetic, si in care se odihnea pe timp de noapte. Dar, de vreme ce omul a inotat timp de cel putin sase ore zilnic, pentru mai mult de 70 de zile, merita macar putin din admiratia noastra. Totusi, se pare ca cei 6.000 de kilometri nu l-au extenuat, pentru ca isi face planuri deja sa traverseze si Oceanul Pacific.
Mers in viteza pe Traseul Apalas
Mii de oameni s-au catarat pe Traseul Apalas, lung de 3.200 de kilometri, asadar parcurgerea lui, pur si simplu, nu se incadreaza ca o aventura nebuneasca, desi acest lucru ramane discutabil; este o aventura extrema sa mergi pe jos din Georgia in Maine, chiar daca au mai facut-o si altii inaintea ta. Totusi, este de-a dreptul incredibil sa incerci sa faci asta in ritm alert. O asemenea calatorie dureaza, tipic, intre patru si cinci luni, dar Andrew Thompson a reusit sa o faca in doar 47 de zile. Poate a fost impins de la spate, din cand in cand, de cate un urs furios. In jurul lumii intr-un balon cu aer cald
Cei mai multi oameni nici macar nu se urca vreodata intr-un balon cu aer cald. Iar cei care o fac se ridica de la sol, in general, pentru un tur scurt si apoi coboara, la scurt timp. Nu si Steve Fossett. In 2002, el a decolat intr-un balon cu aer cald inalt cat un bloc de zece etaje pentru a calatori de unul singur in jurul lumii. Atingand uneori si viteze de aproape 300 km/h, barbatul a reusit un zbor complet in jurul Pamantului in mai putin de paisprezece zile. De asemenea, s-a angajat si in multe alte aventuri aviatice si nautice inainte sa dispara, in mod tragic, in 2007, in timp ce se afla la bordul unui avion deasupra desertului Nevada. A fost oficial declarat mort, dar nimeni nu stie cu adevarat ce s-a intamplat cu marele aventurier.
Calatoria de 6.400 km de-a lungul Saharei
Exista, surprinzator, un numar apreciabil de indivizi care au traversat neospitalierul Desert Sahara. Totusi, cei mai multi nu se angajeaza singuri intr-o asemenea aventura si nici se abat de la rutele comerciale pentru caravane care merg si pe distante de 6.400 de kilometri. Nu la fel stau lucrurile si cu Helen Thayer, cea care, in 1996, a devenit prima femeie care a traversat Sahara. A mai realizat si alte performante de-a lungul vietii, cum ar fi traversarea Desertului Gobi si dobandirea titului pentru prima femeie care a mers/skiat solitara de-a lungul Polului Nord magnetic.
Cu caiacul in jurul insulelor britanice
Cand vine vorba de folosirea caiacului, nimic nu este usor. Activitatea pare armonioasa si relaxanta, dar va slei foarte rapid de orice resurse portiunea superioara a corpului, solicitand totodata o atentie sporita a practicantului de a se mentine in echilibru astfel incat barca sa nu se rastoarne. Toate aceste inconveniente nu l-au oprit pe Sean Morley sa devina primul individ care a vaslit dintr-o canoe in jurul Regatului Unit si al Irlandei. I-a luat cinci luni pentru a acoperi distanta de 7.200 de kilometri si a facut totul de unul singur.
Alergand in jurul lumii
Unii ar putea spune ca este o nebunie sa incerci sa alergi in jurul lumii, mai ales daca ai fi prima persoana care ar face-o, asa cum este cazul lui Robert Garside. Neavand aproape niciun ban, barbatul a inceput sa alerge. Aventurile prin care a trecut in timpul calatoriei sale in pas alert includ faptul ca a fost impuscat in Africat de Sud, aproape impuscat in Panama, intemnitat in China si atacat in Mexic. Pe partea cu plus a situatiei, Robert si-a intalnit sotia in Venezuela. Maratonul sau a durat cinci ani, dar a reusit sa il termine si a intrat in Cartea Recordurilor pentru efortul lui.
Circumnavigatie pe bicicleta in secolul XIX
In secolul al XIX-lea, cele mai multe femei isi ascundeau spiritul aventurier sub corsete si coafuri impunatoare, in timp ce Annie Londonderry si l-a afisat pe al sau acceptand o provocare prin care avea sa demonstreze ca femeile pot reusi intr-o lume a barbatilor. Annie a fost prima femeie care a mers cu succes pe bibicleta in jurul Pamantului, o performanta chiar mai uimitoare tinand cont ca nu se mai urcase pe un asemenea dispozitiv inainte de inceperea calatoriei. Mai mult chiar, femeia a reusit sa implineasca si cea de-a doua conditie a provocarii, si anume sa castige 5.000 de dolari pe parcursul calatoriei, bani pe care i-a facut mai ales practicand meseria de jurnalist prin scrierea diferitelor stiri si articole pe baza propriei aventuri. Sotul si copiii lui Annie probabil ca nu au fost chiar extaziati atunci cand i-a parasit pentru drumetia de cincisprezece luni, dar restul umanitatii a fost exaltata, sau, cel putin, s-ar fi cuvenit sa fie.
Ultramaratonistul
Dean Karnazes este, pur si simplu, innebunit sa alerge. Este cel mai prolific ultramaratonist, o titulatura ce presupune ca individul onorat cu ea sa alerge undeva intre 80 si 215 de kilometri deodata. Desi exista indivizi ale caror recorduri le inving pe ale lui Dean ca distanta si viteza, Karnazes detine cea mai diversa plaja de realizari ultramaratoniste diferite. Acestea includ alergarea in 50 de maratoane pe teritoriul a 50 de state in 50 de zile consecutive, parcurgerea in alergare a 215 kilometri, intr-o caldura de aproape 50 de grade Celsius, prin Valea Mortii, dar si participarea la un maraton organizat la Polul Sud, intr-un frig de -40 de grade Celsius. Daca acestea nu sunt de ajuns ca diversitate, barbatul este, de asemenea, si inotatorul care a traversat Golful San Francisco.
5.000 de km de alergat in cerc
Sa alergi in cerc pe o distanta de peste 5.000 de kilometri pare lipsit de sens. Dar aceasta este exact ce fac oamenii atunci cand se intrec in Cursa de 5.000 de kilometri Auto-Transcendenta, al carei traseu inconjoara, iar si iar, o strada din Queens, New York. Recordul de viteza pentru aceasta competitie este detinut de Wolfgang Schwerk, care a terminat-o in putin peste 40 de zile.
240 km pe banda de alergare
Cel putin, daca alergi in jurul unei zone, peisajul se mai schimba din cand in cand. Dar cum este cu cei care au doborat recorduri alergand sute de kilometri pe o banda? Recordul mondial de peste 240 de kilometri a fost detinut de Edit Berces pana cand niste ultramaratonisti au aparut si au detronat-o, femeia ramanand totusi singura persoana care a alergat pe banda, neintrerupt, timp de 24 de ore. Dar Edit mai detine si alte recorduri, a caror dobandire probabil a fost mult mai antrenanta pentru ea, cum ar fi recordul de viteza pentru parcurgerea unui traseu de 160 de kilometri dar si cel pentru cea mai mare distanta parcursa spate in spate intr-un interval de 24 de ore.
Escaladarea in viteza a Muntelui Everest
Sunt sanse mari sa fii numit nebun daca vrei sa te cateri pe Everest, cel mai inalt varf din lume. Este, totusi, o provocare pe care multi au ales sa o infrunte de-a lungul anilor. O aventura riscanta, pe care alpinistii profesionisti o intreprind calm, pe indelete si fara graba. Nu este acesta cazul lui Christian Stangl, care detine recordul pentru cea mai rapida escaladare, de la Baza III pana in varf, realizata in 16 ore si 42 de minute.
Escaladarea Everestului fara a-l putea vedea
Iata o realizare care nu lasa loc de comentarii. Mentionarea sa, fara alte amanunte, este suficienta pentru a starni admiratia si chiar socul. Erik Weihenmayer este, poate, adevaratul stapan al Everestului, nu pentru ca l-ar fi urcat in viteza sau singur, ori fara oxigen, ci pentru ca este singurul om fara darul vederii care a indeplinit vreodata aceasta misiune incredibila.
Planare continua
In 1952, Charles Atger a reusit sa obtina un record mondial ramanand pe cer, intr-un planor, pentru mai mult de 56 de ore. Asociatia care i-a acordat premiul si recunoasterea a anulat, insa, mai tarziu ideea recompensarii oamenilor pentru comportamentul prostesc de a petrece prea mult timp intr-un planor, privandu-se de somn.
Surfing cu parapanta intre Lanzarote si Maroc
Se numeste kitesurfing si este un sport amuzant si original care combina o placa de surf cu o aripa de parapanta pentru a trage individul cu viteza pe suprafata apei. In general, oamenii nu parcurg distante foarte mari calatorind in acest fel, dar exista si cei care o fac. Este exemplul lui Kirsty Jones, care s-a decis sa strabata aproximativ 240 de kilometri in acest fel, intre Lanzarote si Maroc.
Cu sania trasa de caini pe distante uriase
Cursele cu sanii trase de caini reprezinta un sport in cadrul caruia se nasc competitii de o duritate greu de inchipuit. Cele mai dificile doua astfel de curse pe distante mari sunt Iditarod - de 1.857 de kilometri - si Yukon Quest - de 1.696 de kilometri. Dar nu numai distanta este cea care face aceste intreceri dificile, ci mai ales faptul ca ele se desfasoara in viscol puternic, si la temperaturi care pot scadea pana la foarte multe zeci de grade Celsius sub 0. Pentru cei mai multi oameni, fie si numai una dintre cele doua curse mentionate inseamna o nebunie de nefacut. Dar Lance Mackey s-a dovedit suficient de traznit incat sa le savarseasca pe ambele intr-un singur an, castigandu-le chiar. Se pare, insa, ca nu a considerat suficient efortul, doarece in anul urmator a repetat intocmai experienta.
Expeditia “Eclipsa in Pacific” s-a incheiat, iar eu am revenit in tara incarcat cu amintiri “de gura sobei” cat pentru 3-4 generatii de nepoti.
In aceasta expeditie pana in mijlocul Pacificului si probabil in orice expeditie in jurul Globului, ramai impresionat de trei lucruri care te marcheaza si care-ti dau o alta dimensiune asupra lumii in care traim.
Primul este diversitatea populatiei de pe Pamant. Am intalnit pe traseul Bucuresti-Istanbul-Dubai-Sydney-Auckland-Tahiti-Hao oameni de toate culorile, vorbind in limbi absolut stranii pentru mine. Ceea ce m-a bucurat a fost faptul ca toti am stat laolalta, nefiind deranjati de nationalitate, de obiceiuri sau de alte cutume. Si asta in spatiul restrans al zonei libere din aeroport.
Al doilea este imensitatea Globului terestru. Calatorind pe partea cealalta a Pamantului, am vazut prin hubloul avionului insule, peninsule, deserturi, oceane si continente intregi. In 4 zile cat a durat drumul pana in mijlocul Pacificului nu m-am gandit decat la un singur lucru: cat de mici si neputinciosi suntem noi oamenii, luati individual, si cat de puternici, mai exact distrugatori, putem fi in relatia cu Planeta noastra, atunci cand actionam ca un grup.
Al treilea lucru este legatura nevazuta, dar pe deplin resimtita, dintre organismul omului si "organismul" Terrei. Astfel, intr-o calatorie lunga facuta pe o perioada scurta de timp, te apasa pe rand schimbarile rapizi de fus orar, schimbarile bruste de clima si trecerea dintr-un anotimp intr-altul.
De-a lungul calatoriei mele am realizat cateva imagini care sper sa va infatiseze cat mai bine jocul de culori, de lumini si de umbre pe care l-am admirat timp de 3 saptamani cat a durat expeditia din Pacific.
